hug me, 'till you drug me...

Vreau să opresc timpul într-o îmbrățișare. Să mă ascund de lume, să pot fi eu. Să pot să râd, să plâng, să suspin, să îți spun ce simt și ce mă doare. Să mă simt mică și protejată, să fiu eu grija ta astfel. Vreau să ne iubim cum o făceam demult, cum ei nu ne mai lasă acum. Acum ne îmbracă cu griji și aruncă în noi cu responsabilități. Creștem. Ție nu ți-e frică? Niciodată? Ciudat...mie da. Știi...ca atunci când umblăm pe străzi întunecoase și te strâng tare de mână când trec oameni ciudați. Mi-e frică să las timpul să curgă pe lângă noi. Să îl las să curgă degeaba, știi?