Te schimbi dintr-o dată. În mii de feluri pe care nu le știi explica. Ai plânge sau ai mai sta. Ai alerga și ai râde zgomotos. Nu știi ce ai sau ce ești. Îți descoperi noi și noi handicapuri cu fiecare ocazie. Stai pe scări mizere și încerci să ai măcar gândurile curate.
...să nu cazi...nici înainte (din exces de zel), nici înapoi (din exces de teamă).
...să nu te prea acapareze poveștile care trec pe lângă tine...în sus și in jos.
...să nu uiți să o trăiești pe a ta.
...să înveți să îți descoperi frumusețea...interioară și exterioară.
...să înveți din nou să simți și să te bucuri...să simți și să te întristezi.
...să te bucuri doar, ar fi frumos. Și este, pentru moment. Da! uite încă una bună: ...să înveți să dilați momentul...să îl contracți.
...să știi care din cele două ți le dorești cu adevărat.
...și de ce.
...și pentru ce.
...și dacă e bine.
...să înveți să savurezi și să nu supragândești.
...să nu zbori mai departe decât te țin aripile.
...să te bucuri de tremur și inocență, încredere și respect.
...să îl ții lângă tine când știi că merită.
...să îl iubești.
3 opinii intelepte:
nicicum nu este bine, fa ce simti. Nimeni nu te judeca si daca o face screw him, serios.
Cam asta ar fi frumusetea vietii. Sa simti, sa traiesti, pur si simplu doar sa existi.
Cred ca placerea vietii sta tocmai in cautarea acestui echibilbru, nu neaparat in gasirea lui[ pt ca asta nu dureaza prea mult si apoi decazi in alta parte si tot asa].
Trimiteţi un comentariu